Copii si televizorul

Televizorul nu mai e un aparat, ci un membru adoptiv al familiei, o bonă cu program nonstop care nu cere bani. Vă permite să vă concentraţi asupra propriilor probleme şi întrebări, neglijându-le pe cele ale copilului dumneavoastră. Zeci de studii arată că expunerea prelungită la televizor a unui copil duce la diminuarea capacităţii de atenţie, la scăderea coeficientului de inteligenţă şi la creşterea impulsivităţii.

Ce contează?, cât timp nu trebuie să răspundeţi la întrebări ca “Unde se duc norii?” sau “Ce e umbra?”, nici nu sunteţi nevoit să vă întrerupeţi activitatea pentru a vă spune părerea despre nişte mâzgăleli copilăreşti. Iar peste câţiva ani, cel care şi-a aflat răspunsurile cu telecomanda şi cu mouse-ul se va uita la dumneavoastră ca la un televizor dat pe Mute.

Între voi va sta o pojghiţă de sticlă şi veţi dori să fiţi măcar Picture in Picture în viaţa lui, dar veţi fi doar un post banal aşezat pe telecomandă între două canale favorite, un film cândva interesant, însă banalizat de-atâtea reluări. Aşadar, lăsaţi-vă în genunchi şi căutaţi ACUM piesa de lego care se potriveşte la turnuleţul castelului! Nu aveţi foarte mult timp.

Cele 89 de posturi TV n-o vor găsi, însă în timp vor construi un alt turnuleţ, pentru un prizonier cu deficit de atenţie. Ieşiţi în parc şi jucaţi fotbal cu fiul dumneavoastră. Deşi nu aveţi inelul cu puteri miraculoase, iar el nu prea nimereşte mingea, împreună formaţi o echipă imbatabilă.

Sursa: Adrian Georgescu

Va puteti abona la acest site prin RSS feed sau prin email.
Cati abonati citesc acest website: